Capacitatea pisicilor de a-și aminti evenimente din trecut este bine documentată. Totuși, fiind un animal domestic, am putea presupune că oamenii sunt cei care au lipsuri în acest domeniu și că pisicile își pot aminti trecutul doar pentru că pot urmări comportamentul uman. Dar se pare că pisica are mai multe lucruri în comun cu oamenii decât am putea crede.
De fapt, cel mai faimos subiect de testare felină din toate timpurile, pisica domestică cu părul scurt cunoscută sub numele de „Lucky”, are de fapt același nivel de memorie pe termen lung ca și un copil de trei ani. Lucky, o pisică neagră adoptată la vârsta de nouă ani, a fost antrenată de un psiholog să îndeplinească o serie de sarcini care îi cereau să își amintească locația unui vas de mâncare ascuns. Experimentul a început cu Lucky, care a fost învățată să deschidă o cutie care conținea o jucărie și o farfurie de mâncare și să se întoarcă la cercetător atunci când cutia era închisă. După aceasta, a fost învățată să deschidă o cutie care conținea două farfurii cu mâncare, să caute o farfurie, apoi cealaltă și, în final, să localizeze o farfurie și să o ignore pe cealaltă. În cele din urmă, Lucky a fost învățată să deschidă o cutie care conținea o farfurie de mâncare, să caute o altă farfurie de mâncare, să se întoarcă la cercetător și, dacă acesta era prezent, să dea o vocalizare numită „miau”. Această ultimă sarcină a fost menită să testeze capacitatea ei de a recunoaște prezența unei persoane.
Capacitatea lui Lucky de a-și aminti evenimente trecute a fost demonstrată la 19 ianuarie 2009, când a îndeplinit sarcina pentru care fusese antrenată la vârsta de 10 ani. În acea zi, Lucky a fost dusă într-un aparat RMN și i s-a administrat o doză de anestezic. Odată ce a fost sub efectul acesteia, cercetătorul a ascuns un vas cu mâncare în spatele unei uși care se deschidea doar din interior. Când Lucky s-a întors în laborator, cercetătorul a închis ușa și a plasat vasul cu mâncare în fața unei camere care înregistra comportamentul lui Lucky. Apoi, când Lucky a deschis cutia, cercetătorul a ieșit din peisaj. După câteva secunde, cercetătorul a reintrat în cameră și a trecut în spatele capului lui Lucky. Apoi, experimentatorul a părăsit camera, iar ușa a fost redeschisă. Cercetătorul s-a întors apoi și a scos farfuria cu mâncare din locul în care fusese ascunsă.
Când cercetătorul a strigat numele pisicii, Lucky s-a îndreptat spre cercetător, a făcut o pauză și a mieunat. Când cercetătorul a pus vasul de mâncare jos, pisica a miaunat din nou. Cercetătoarea a luat apoi farfuria și a pus-o în fața camerei, iar când a strigat din nou numele pisicii, Lucky a miaunat. De data aceasta, însă, cercetătoarea a păstrat farfuria cu mâncare în fața camerei.
Cercetătoarea a repetat întregul proces, ascunzând farfuria cu mâncare, strigând numele lui Lucky și returnând farfuria pentru un nou mieunat, de patru ori. Apoi, la 20 ianuarie 2009, cercetătorul a ascuns vasul de mâncare în spatele unei uși închise și s-a întors o zi mai târziu pentru a-l recupera. Experimentatorul a putut să observe comportamentul lui Lucky și să stabilească faptul că aceasta și-a amintit locul în care a ascuns vasul de mâncare, chiar dacă acesta fusese ascuns în spatele unei uși închise.
Bineînțeles, acesta a fost un singur test. Dar și alte teste au arătat că pisicile sunt capabile să își amintească evenimente. Într-un experiment, pisicile au fost învățate să deschidă o cutie care conținea o recompensă, să caute o altă cutie cu o recompensă și să se întoarcă la cercetător atunci când o găseau. Când pisica a primit o recompensă, s-a întors la cercetător, apoi a deschis cealaltă cutie, s-a uitat înăuntru și s-a întors la cercetător. Un alt experiment a arătat că, atunci când pisica a fost plasată într-o cameră care conținea două cutii cu dulciuri, aceasta deschidea prima cutie pentru a căuta dulciuri, apoi deschidea a doua cutie pentru a căuta dulciuri și apoi se întorcea la cercetător. Atunci când pisica primea o recompensă, se întorcea la cercetător, deschidea prima cutie și se uita înăuntru.
Aceste studii arată că pisicile își pot aminti lucruri pentru mai mult de câteva secunde. Acest lucru sugerează că amintirile lor sunt la fel de durabile ca și cele ale oamenilor. Capacitatea de a-și aminti evenimente ar putea fi unul dintre motivele pentru care pisicile sunt atât de bune la jocuri precum „v-ați ascunselea” și pentru care sunt atât de des capabile să rezolve probleme observând ceea ce fac oamenii. Pe lângă abilitatea de a-și aminti evenimente trecute, pisicile au, de asemenea, un simț al mirosului puternic și un auz ascuțit, ceea ce le-ar putea ajuta să identifice și să își amintească anumite obiecte.
Abilitățile de memorie ale pisicilor sunt deosebit de intrigante în lumina cercetărilor recente care arată că multe mamifere au un tip de hipocampus mai mare decât cel normal la primate, inclusiv la oameni. Se crede că acest hipocampus „hiperfrontal” este responsabil pentru tipul de memorie care ne face să uităm. Atunci când învățăm ceva nou, hipocampul trimite informația către neocortex, unde este stocată în memoria pe termen lung, dar nu poate fi recuperată decât dacă informația este întărită de altceva, cum ar fi să vedem sau să auzim un prieten. O pisică cu un hipocampus hiperfrontal ar putea fi capabilă să își amintească lucruri pentru perioade mai lungi de timp, deoarece hipocampul este mai bun la stocarea informațiilor, iar creierul le poate recupera mai ușor.
